Cinism = inteligenta = snobism?

Acum ceva timp in urma ma amuzam impreuna cu prietena mea de citatele create de Valeriu Butulescu, aforist, dramaturg, poet, prozator, traducător, jurnalist şi om politic român. Iata aici cateva din citatele sale:

Elena: Strânge-mă în braţe, Sancho!
Tomas (aproape plângând): Mi-e frică, majestate! Aveţi valoare de patrimoniu! Nu avem voie să atingem exponatele!

Ce coşmar! Să ai vocaţie de eliberator într-o ţară deja liberă.

Don Siempre (hotărât): N-am nevoie de mila istoriei! Eu ştiu, eu vreau, eu pot!
Elena: Foarte bine! Înseamnă că eşti bărbat!

Elena: Vrei bani?
Tomas (după un timp de gândire): Mă jigniţi! Nu e cazul! Sunteţi sfâşietor de frumoasă!
Elena: Atunci ce mai aştepţi? Sfâşie-mă, prostule!

O aureolă cu adevărat trainică se montează direct pe coarne.

Don Siempre: Elena! Eu încă mai cred în castitate şi virtute…
Elena: O, ce formă nobilă de impotenţă!

Partidele noastre se înmulţesc prin diviziune, asemenea altor târâtoare.

Românul ştie să fie independent, chiar atunci când e slugă.

Cimitir vesel. Pe cruci sunt scrise epigrame proaste. Doamne, decât aici, mai bine viu!

Sanitarul I: Îl ducem direct la cimitir?
Sanitarul II: Trebuie întrebat! Poate vrea mai întâi la biserică!

Din gheara diavolului am scăpat uşor. Dar cum să mă eliberez din îmbrăţişarea îngerilor?

Prefer compania unui diavol pocăit, decât tutela unui sfânt ratat.

Cultiv autoironia. Nu râd de voi, ci de mine. Dar eu sunt unul dintre voi.

Ignorantul nu ştie. Prostul a aflat, dar a înţeles greşit.

Câinele care latră la lună e ferm convins că se face auzit.

Doctorii transpiră, încercând să reducă din optimismul nebunilor.

Inactivitatea ne fereşte de păcat. Dar lenea este păcatul suprem.

Cele mai mari ambiţii umane gâdilă imperceptibil epiderma planetei.

Aruncă din tine tot ce e de prisos, dacă vrei să fii om de greutate.